Istoria și originile Woburn Abbey
Situată la est de satul Woburn, în Bedfordshire, Anglia, Woburn Abbey posedă o genealogie remarcabilă ce se întinde până în secolul al XII-lea. Locul a fost fondat ca o mănăstire cisterciană în anul 1145, iar această existență monastică a persistat până în 1538, moment în care comunitatea cisterciană a fost dizolvată de către Henric VIII. În urma acestei dizolvări, domeniul a trecut în mâinile familiei Russell, iar până în anul 1547, proprietatea devenise sediul familiei Russell și al ducilor de Bedford.
Această proprietate rămâne, în prezent, sediul familiei Ducilor de Bedford. În calitate de clădire clasificată de Gradul I, structura poartă pe sale greutatea unei ocupații de o lungă durată. Locul s-a transformat, pornind de la fundamentele sale religioase, într-o importantă casă de țară, menținându-și prezența prin secole de administrare continuă de către aceeași linie de descendenți.
Arhitectura și evoluția domeniului
Rădăcinile acestui domeniu impresionant se întind până la construcția realizată de William Russell, 1st Baron Russell of Thornhaugh. Terenul a cunoscut o transformare profundă în jurul anului 1630, când Francis Russell, al 4-lea Con de Bedford, a inițiat prima reconstrucție a conacului pe situl fostei mănăstiri. Această perioadă a pus bazele structurii fundamentale care urma să evolueze de-a lungul secolelor. Ulterior, între anii 1787 și 1790, domeniul a trecut prin noi intervenții arhitecturale, sub îndemânul și direcția lui Henry Holland.
Complexitatea interiorului casei se reflectă în multitudinea de spații pe care le oferă, incluzând peste douăzeci de săli de primire. Aceste încăperi au reușit să supraviețuiască numeroaselor modificări aduse planului original al clădirii. Însă, în urma descoperirii igrasiei și a putregaiului după cel de-al Doilea Război Mondial, dimensiunea fizică a Woburn Abbey a fost alterată, jumătate din clădire fiind demolată. În ciuda acestor pierderi, structura rămasă își păstrează cu mândrie prezența ca sediu al familiei, fiind reședința Ducelui de Bedford.
Colecțiile de artă ale Abatiei
Interiorul casei a găzduit odinio mai mult de douăzeci de săli de primire, unele dintre acestea fiind dedicate în întregime unor colecții specifice. Aceste spații adunau grupuri semnificative de lucrări semnate de Joshua Reynolds, Canaletto și Anthony van Dyck. Prezența acestor picturi sugerează un mediu curat, o atmosferă în care arta era integrată direct în însăși textura spațiilor de locuit. Dimensiunea proprietății era vastă, întinzându-se dincolo de zidurile conacului pentru a include, de asemenea, o colecție de treizeci de automobile.
Lucrările lui Canaletto sunt deosebit de remarcabile în cadrul acestei colecții. Reprezentările sale ale scenelor venetiene oferă un sentiment de lumină și o precizie arhitecturală ce definesc mare parte din caracterul vizual al domeniului. Privind aceste pânze, te întâlnești cu atmosfera specifică a peisajului italian, adusă în inima campiei engleze. Colecția cuprinde, de asemenea, portretele realizate de Anthony van Dyck, al cărui stil pictural surprinde trăsăturile epocii cu o liniște aparte.
- Portretul Margaretei, prințesă de Lorraine, 1634 - Anthony van Dyck
- Vedere de pe Grand Canal de la Palazzo Balbi până la Podul Rialto, 1730 - Canaletto
- Boaz, 1643 - Rembrandt
- Fecioara și Pruncul, 1680 - Bartolomé Esteban Murillo
- Un festival rural lângă Antwerpen - David Teniers cel Tânăr
- Paradă cu un bou de Paște într-un sat, 1700 - Abraham van Calraet
Vizite Notabile și Roluri Istorice
De-a lungul istoriei sale, domeniul a fost martorul unor prezențe ilustre care i-au marcat trecerea timpului. În aprilie 1786, proprietatea a fost vizitată de John Adams și Thomas Jefferson, o prezență care a coincis cu o perioadă de remarcabilă rafinare arhitecturală și de transformare a peisajului. Mai târziu, în martie 1939, Henry Channon a observat domeniul, remarcând starea sa impecabilă, chiar înainte de izbucnirea devastatoare a războiului.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Woburn Abbey a îmbrățișat un rol funcțional care a depășit statutul său de reședință familială. Începând cu anul 1941, locația a servit drept sediu pentru Political Warfare Executive, o organizație care își opera birourile londrezii de la Bush House, sediul BBC. Utilizarea Abatiei în această perioadă critică reflectă modul în care prioritățile unei întregi națiuni s-au schimbat sub presiunea conflictului mondial.
