Origini și istoria Palatului Liria
Palatul Liria servește drept reședința oficială a Casei de Alba, rămânând singurul palat din Madrid care continuă să funcționeze ca o reședință privată. Construcția clădirii a avut loc între anii 1767 și 1785, proiectul fiind encomandat de al treilea duce de Berwick și Liria, Don Jacobo Fitz-James Stuart și Columbus.
Istoria acestui loc este strâns legată de linia de descendenți a ducilor de Berwick și Alba. Pe parcursul a peste 500 de ani, acești duki au adunat colecția de artă care ocupă astăzi palatul, o acumulare de capodopere ce reflectă secole de patronaj cultural continuu din partea familiei.
Clădirea și arhitectura sa neoclasică
Palatul Liria reprezintă o realizare remarcabilă a arhitecturii neoclasice din Madrid. Primele direcții de construcție au fost încredințate arhitectului francez Louis Guilbert, însă, după această etapă, arhitectul spaniol Ventura Rodríguez a oferit completarea arhitecturală necesară, imprimând clădirii un caracter rațional și simetric. Finalizarea structurii a fost asigurată de Blas Beltrán Rodríguez, rezultând un interior organizat într-o manieră rectangulară, alungită și compactă, care emană o eleganță ordonată.
Spațiile exterioare sunt împărțite în două ambianțe distincte, fiecare cu propria personalitate estetică. Grădina din față urmează stilul romantic englez, fiind caracterizată de o prăpăstiș centrală și o varietate de arbori, printre care se numără magnolia, cedrul, castanul, yew-ul și ciprinul. În schimb, grădina din spate a trecut printr-o redesenare în anul 1916, realizată de Jean-Claude Nicolas Forestier, care a introdus o amprentă clasicistă în spațiu, incluzând o fântână centrală și diverse grupuri de arbori.
Colecția de artă impresionantă
Colecția adunată de-a lungul a cinci secole de către ducii de Berwick și Alba este o adevărată treacsoră a timpului, cuprând picturi, sculpturi, gravuri, mobilier și artă decorativă de o rafinare excepțională. Aceste tezaure sunt păstrate cu grijă în cadrul reședinței private a Casei de Alba, formând un ansamblu care include documente istorice și cărți de o valoare inestimabilă, oglindind secole de patronaj cultural. Printre acestea, se remarcă testamentul ultimului voiaj al regelui Ferdinand al II-lea al Aragoniei și o colecție rară de scrisori semnate de Christopher Columbus.
Biblioteca palatului ascunde adevărate bijuterii literare, printre care se numără o ediție de primă apă a operei Don Quixote din 1605. Un alt volum de o importanță istorică majoră este Biblia de la Alba, care reprezintă una dintre primele traduceri spaniole ale Vechiului Testament. Aceste obiecte prețioase fac parte dintr-o selecție vastă de cărți și documente păstrate cu sfințenie în arhivele palatului.
Colecția este, de asemenea, strălucită prin prezența unor lucrări semnate de maeștri incontestabili, printre care:
- Sfântul Dominic de Guzmán, în jurul anului 1650 - Francisco de Zurbarán
- Duchesa de Alba, Duchessa Albă, 1795 - Francisco Goya
- Carol al V-lea și Împărăteasa Isabela - Peter Paul Rubens
- Infanta Margarita 2 - Diego Velázquez
- María Francisca de Sales Portocarrero, a 16-a Duchesă de Peñaranda, 1854 - Franz Xaver Winterhalter
- Marțs și Venus, 1595 - Lavinia Fontana
Capodopere ale Colecției
Colecția adăpostite în Palatul Liria cuprinde o serie de portrete remarcabile care urmăresc linia genealogică a Casei de Alba. Piesa centrală a acestui univers pictural este portretul Duciței de Alba realizat de Francisco Goya, cunoscut și sub numele de Ducesa Albă (1795), o operă care emană o eleganță atemporală. Alte portrete de o importanță istorică includ reprezentările Marelui Duce de Alba, semnate de Titian și Rubens. Printre tezaurele care fac parte din patrimoniul palatului se numără și pictura Peter Paul Rubens, Charles al V-lea și Împărăteasa Isabela. Mai departe, în mijlocul secolului al XIX-lea, artistul Franz Xaver Winterhalter a imortalizat-o în 1854 pe María Francisca de Sales Portocarrero, a 16-a Ducesă de Peñaranda.
Subiectele de natură religioasă și cele de curte sunt reprezentate magistral prin lucrările unor maeștri spanioli și europeni de renume. Francisco de Zurbarán a lăsat o urmă profundă prin pictura sa Sfântul Dumitru de Guzmán, realizată în jurul anului 1650, care rămâne o piesă esențială a întregii colecții. Prezența lui Diego Velázquez este palpabilă prin reprezentarea sa a Infantei Margarita 2. Colecția include, de asemenea, opere ale lui El Greco și alte picturi semnate de Zurbarán. Toate aceste capodopere sunt păstrate cu grijă în cadrul reședinței private a Casei de Alba, o familie care a adunat aceste comori de-a lungul a peste 500 de ani de patronaj cultural.
